E drăcoasă mândra mea

Stă umflată buza mea,
M-a mușcat mândra de ea
M-a mușcat și m-a durut,
M-am lăsat că mi-a plăcut!

Foaie verde și-o lalea, e drăcoasa mândră mea
Dar îi iert orice belele, că în pat e numai miere,
Sânii tari și ochi de foc, subțirică la mijloc
Nici timidă, nici fricoasă, pofticioasă!

Mândro, de te lași de mine,
Să arză inima-n tine
Ca frunza stejarului
La gura cuptorului!

Frunză verde castravete,
N-ar mai fi pe lume fete
N-ar mai fi, dar nu se poate,
Că sunt bune de păcate.

Drag mi-i vinul și răchia, dar mai dragă mi-e Maria,
Vinul și răchia gata, dar Maria niciodată.
Sânii tări și ochi de foc, subțirică la mijloc,
Nici timidă, nici fricoasă, pofticioasă!

Mândro, de te lași de mine,
Să arză inima-n ține
Că frunză stejarului
La gură cuptorului!

Mândro, de te lași de mine,
Să arză inima-n ține!

Mândră mea este frumoasă,
Numai bună de mireasă
Dar o strică gurița
Că-i umblă că melița.

Doar atât e vara, vară, cat umblă mândră pe-afară,
Doar atât e vara bună, cat e patul mândrii-n sură.
Sânii tări și ochi de foc, subțirică la mijloc
Nici timidă, nici fricoasă, pofticioasă!

Mândro, de te lași de mine,
Să arză inima-n ține
Că frunză stejarului
La gură cuptoruluï!