Fiica Lunii

Noaptea cand rasare luna
Mandra, stranie naluca
Val de abur in miez de noapte
Gand de duca sa aduca
Ochi de foc, suflare rece
Soapta-n tihna, ratacita
A noptii tainica faptura
Te-mpresoara fericita
N-ar fi negura-negrita
O fi gandu' blastamatu'
O privire fulgeranda'n
Sufletu cel necuratu'
Pa pamant, prin foc si ceata
Apa-n stanca se loveste
Fiica lunii dojeneste
Si urzeste, te fereste
Nu mai rataci prin vale, peste dealuri peste munti
C-am sa-ti stau aievea-n cale,
printre codrii cei carunti
Si-am sa-ti dau in miez de noapte,
taina grea sa duci departe
Mersul lucrurilor sacre si a vietii peste moarte
Tu cea care intampini amurgul
Tu stapana a noptii
Tu ce te plimbi pe norii din ceruri intunecate
Si reversi lumina peste pamantul rece:
Iveste-te si zburda!
Vuieste si inalta-te! Salasluieste-n negura noptii!
Dojeneste si urzesteeeeeeee!!!!!
De-ar fi vreme de napasta
Se naluce-n zori de zi
Si sa varsa catranita
Peste-ntinsele campii
Pe pamant prin foc si ceata
Apa-n stanca se loveste
Fiica lunii dojeneste
Si urzeste, te fereste!!