Romanță între două trenuri

Si vine vremea cateodata
Cand din oglinda unei ploi
Mireasa inimii uitata
Iti face semne inapoi
Si-atunci cobori in vechea gara
Cu gandul ca vei revedea
Acelasi tren de-odinioara
Din care ai plecat candva

R: Etern pasager, mai vine un tren
Adio, mai trece un tren
Iubirea mereu alearga spre noi
Cu-o floare si-o gara in doi

Va mai pleca un tren si iata
Un vis pe care-l credem stins
Ne lumineaza viata toata
De mana vremii neatins
Si ne grabim atunci spre vara
Uitata pe un vechi peron
Si alergam sa prindem scara
Sclipind la ultimul vagon