Alchimia luminii

Lumea este admirabil făcută
Și orice savant, orice astronom
Orice biolog, orice violog
Își dă seama de lucrul ăsta
Dacă un ceas se aude perfect
Așa cum s-a spus
Are un ceasornicar
Iar ceasornicarul este Dumnezeu
Ar tre' să ne lăsăm ghidaţi de torţe, că-s multe
Dar lumina n-are forţă, că-i de la forţe oculte
Aşa că bâjbâim în beznă, căutând scânteia
Da' ochii sufletului rămân închişi, reţine ideea
Că sistemu-i carnivor, se pregăteşte să te consume
Doar că regimu-i vegan, tre' să fiarbă legume
Si, victimelor le arde doar de joacă, de glume
Parcă vor doar să petreacă. Mă seacă, pe bune
Cum se ceartă pe sume, lăsând demoni în costume
Să-i îndrume-n raţiune spre genune, să-i îngâne-n
Ritualuri păgâne şi-alte cutume nebune
Ce iau oameni din cătune şi din suflete rugăciune
Li se spune să măsoare lumina-n watti şi lumeni
Da' orice nu-i lumină divină e mare înşelăciune
Îţi insuflă frica de lume
Ca un şarpe ce-ţi pune presiune pe carotida special ca să te sugrume
Prezentu-i inestimabil stimabile
Atâta că viitorul a venit insesizabil şi inevitabil
Toţi simţim schimbarea, însă nimeni n-o susţine
Fiindcă teama-i chiar mai mare decât pericolul în sine
Vărsai lacrimi odată
Păcat de haina-ţi imaculată
Ce-acuma-i ca de sânge pătată
Cu mândria ce i-a făcut şi pe îngeri să cadă
Şi-i împiedică şi pe oameni să mai urce spre Tată

Poţi să-ncalci legile sau poti fenta procedura
Dar nu strica natura şi nu denatura învăţătura
Şi tâlcuirile celor care chiar au trăit Scriptura
Înfruntând cu tot ura, împrumutându-ne căldura
Inimilor întelepte ca să ne deştepte
Ne-arată căi drepte, ne-arată noi trepte
Ţine de noi, prieteni, să facem alegeri corecte
În Babelul cu şapte miliarde de dialecte

Şi-ar tre' să ne lăsăm ghidaţi de Sfinţii Părinţi
Dar ne minţim ipocriţi, de-aia ne simţim istoviţi
Şi loviţi, şi răniţi, şi goliţi, şi goniţi
De-atâta slavă deşartă şi dragoste de-arginţi
Lene-n vene-n gene, temeri moderne de semeni, probleme
Vedem semne dar pesemne vrei să credem că-i devreme
Şi, renunţăm la cruce
Şi, ne-ndopăm cu rânced
Şi, ne-adăpăm cu sânge
Şi, ne-amărâm cu dulce
Da', pentru mine-n sfârşit, e clar ca lacrima
Că nu-i luminat un suflet care păstrează patima
Păstrează datina ca face mai mult ca platina
Păstrează esenţa sau degeaba pui cratima
Cu ochii vezi aurul
Cu inima vezi cuvântul lui Dumnezeu egalând cu zero tot tezaurul
A cărui strălucire îţi ia vederea ca lui Saul
Închizându-te într-un labirint ca Minotaurul
Întelegi, omule bun? Eşti mic şi trecător
Sărmana efemerida aminteşte-ţi c-o să mori
Fără slavă sau glorie, că nu-ţi aparţin ţie
Aşa că lasă-le-nainte de-a pleca spre-mpărăţie
C-adevărata bogăţie e imposibil de exprimat de scriitori
Imposibil de estimat de cercetători
De-aia vezi realitatea din mediul înconjurător
Dar simţi că în spatele ei se ascunde un alt adevăr
Şi

Poţi să-ncalci legile sau poti fenta procedura
Dar nu strica natura şi nu denatura învăţătura
Şi tâlcuirile celor care chiar au trăit Scriptura
Înfruntând cu tot ura, împrumutându-ne căldura
Inimilor întelepte ca să ne deştepte
Ne-arată căi drepte, ne-arată noi trepte
Ţine de noi, prieteni, să facem alegeri corecte
În Babelul cu şapte miliarde de dialecte

Vorba cea multă despre Dumnezeire
Și citirea cea cu multă iscodire a Sfintelor Scripturi
Aceea usucă lacrimile și gonește umilința de la om la om
Iar tu, fiule
Citește graiurile Sfinților Părinți
Și cu acelea îți vei mântui sufletul tău