Un Om pe Niște Scări

E lumea plina de urmari
Eu sunt un om pe niste scari
In sus ce e? In jos-nimic
In jos ce e? In sus-nimic.

Vorbesc cu ceilalti care-au fost
Si-n sus si-n jos si nu-i dezic
Eu insumi spun de locurile
Pe unde-am fost nu e nimic .

Vecinul meu praseste ciori
Vecina mea praseste farduri
Eu sunt un om pe niste scari
Si-un caine ulucind prin garduri .

O data, de mai multe ori
Caci ce pot fi aceste garduri
Decat cazute foste scari
Decat cazute foste garduri.

Vecine, domnule, straine,
Nu inteleg ce-aveti cu mine
Stiu, scarile ne sunt comune
Dar trec atat de rar pe-aici
Portarul insusi poate spune
Ca am ambitii foarte mici.

Din cand in cand mai vin pe-acasa
De ce va suparati cand vin?
Arare talpa mea apasa
Pedalele cu pas strain.

Vecinul meu praseste ciori
Vecina mea praseste farduri
Abia m-am ridicat din garduri
Si maraind in joase salturi
Eu sunt un om pe niste scari .

Si daca vreti sa fiu balada
Si fiindca eu nu am o stea
Accept, ravnesc, visez sa cada
Un corb nervos la moartea mea .

Si-acuma va implor zambiti
In lumea plina de urmari
Voi care farduri si ciori prasiti
Intunecati si spalaciti
Lasati-ma sa fiu pe scar!
Na na na Na na