Nichita

[00:09.02] A venit toamna. Acoperă-mi inima cu ceva
[00:21.26] Frunzele ard în țigară deja, acoperă-mă iar cu umbra ta
[00:25.57] Beau și-ți scriu ca Nichita, chit că nu ți le mai pot recita
[00:30.22] Și orice floare e altă "nu ea", parc-a crescut răchita
[00:33.85] A venit toamna, mi-a adus aminte de cearșafuri
[00:38.46] Migala cu care le așterneai, doar să fremete apoi sub năravuri
[00:43.44] Lună ești plină de zile azi, îmi spargi fereastra, te scurgi pe glafuri
[00:46.99] La mine-n pat, din nou să cazi, să mă ții treaz, să-mi furi iar ceasuri
[00:50.74] A venit toamna, te-a luat de acasă, ai plecat
[00:54.79] Focul arde, casa-i rece, 's-în păcat, nu-s împăcat
[00:58.72] Doar chipul tău prelung, iubito, lasă-l aşa cum e rezemat
[01:03.24] Între două bătăi ale inimii mele, ritmul ăsta e blestemat
[01:07.38] Spune-mi, dacă te-aș prinde într-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului
[01:15.45] Nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, de teamă să nu-mi strivești sărutul?
[01:40.54] A venit toamna, ți-am rătăcit trupu-ntre gânduri iară
[01:53.54] Și orice cui le bagă-ntre scânduri, până când uită că poate zboară
[01:57.49] Se face seară, orizontul coboară, oraşu-şi ridică cartierul spre lună
[02:01.86] Sunet de fier, de cabluri întinse, umbrele noastre încep să apună
[02:05.75] Încet, s-adună în cerc să-mi spună, fantomele mele, cu ce-am greșit
[02:09.97] Și coala să cheme cuvinte captive în creioane cu mine ce le-am teșit
[02:13.92] Te mâzgălesc din amintiri, las mintea să te țeasă
[02:18.41] Și-mi face rău că uit ce-i rău, și-mi ieși tot mai frumoasă
[02:22.51] A venit toamna, mă pierd în fum de frunze arse
[02:26.74] În rugina din vie ce doru-l învie, când cerul se ține de farse
[02:30.76] M-ascund de farisei când încă mai sper, încă am idei
[02:35.02] Dar nu mai sperii la anii mei, n-am teamă de ele că n-au temei
[02:39.23]