Viata omului

Am încercat să dau culoare
Unui covor de frunze într-o zi fără soare
Cum încearcă un om când are o supărare
În păcat să nu coboare
Viața omului e ca un anotimp
E ca frunza pomului ce se usucă în timp
Rămâne doar un nume pe o piatră
Nimeni nu trăiește cât e lumea toată
Viața omului e ca un anotimp
E ca frunza pomului ce se usucă în timp
Rămâne doar un nume pe o piatră
Nimeni nu trăiește cât e lumea toată
Anii se duc se duc în zbor
Până rămâi la mână amintirilor
Rămâi martorul lor chiar dacă ele dor
Ești actorul din decor
Viața omului e ca un anotimp
E ca frunza pomului ce se usucă în timp
Rămâne doar un nume pe o piatră
Nimeni nu trăiește cât e lumea toată
Viața omului e ca un anotimp
E ca frunza pomului ce se usucă în timp
Rămâne doar un nume pe o piatră
Nimeni nu trăiește cât e lumea toată
Viața omului e ca un anotimp
E ca frunza pomului ce se usucă în timp
Rămâne doar un nume pe o piatră
Nimeni nu trăiește cât e lumea toată
Viața omului e ca un anotimp
E ca frunza pomului ce se usucă în timp
Rămâne doar un nume pe o piatră
Nimeni nu trăiește cât e lumea toată