Naufragiu

Am plecat spre casă iar singur
Tihnit și pus pe gânduri iar nesigur
Fețe palide peste tot în jur
Drame ascunse fără pic de contur
Suferința te face să apreciezi fericirea
Apoi capătă sens toată nemulțumirea
De ce am înțeles și de ce simt
Presimt că se prezice că prind o altă dimineață nedormit
Admit că mă simt nevoit să o fac dinnou și dinnou ca un ecou
Copacul gol de sub geam acum ceva timp era înflorit
Totu-i trecător
Circularitate arhiprezentă ambalată nou dinnou
Înc-o sticlă ca să cred că gândesc bine
Să mă gândesc la mâine totu-i trecător și totuși revine
M-am înțepat iar într-un trandafir
Îi admir frumusețea chiar dacă are spini
Poate o ploaie să-mi limpezească mintea
Gloanțe o îndoaie până să vorbească șoapta
Sufletul rămâne închis în maturitatea lipsă
Instinctul compromis de o rațiune fixă
Formată din frici și insecurități continue
Realitate deformată-n preconcepții pline
Dacă știam că tot timpul ăsta am muncit
Pentru lucruri pe care credeam că mi le-am dorit
Că o să mă simt mulțumit fericit
Dar mai bine mă simțeam înainte să fi rezolvat
Să le fac aveam un punct setat mă ținea motivat
Sunt doar stresat că nu am un scop final
Atunci când credeam că știam ce voiam
Doar căutam ceva pentru a mă motiva
Să uit de zilele în care nu mai voiam să fac nimic cu viața mea
Când eram mici voiam să schimbăm lumea
Acum vrem doar să ne lase-n pace să ne piardă urma
În prezent încerc să înțeleg ceva din haosul ăsta pragmatic
Claxoane în trafic calcul matematic emblematic
Pentru speranța unui final mai puțin dramatic
Ăsta-i naufragiu