Dragostea, destin stravechi

Iubita mea din toate cate-au fost
Si cate vor mai fi de-acum sub soare
Te-am invatat amarnic pe de rost
Tu cea dintai si ultima-ntamplare
Eu nu stiu daca am avut noroc
Iubirea noastra-i fara de regie
Dar zilnic noi avem acelasi loc
In trenul ce-a pornit spre vesnicie

R: Dragostea-i destin stravechi
Cu cirese la urechi
Ne iubeste dulce-amar
N-are vreme de cantar

Eu nu stiu daca-i bine sau e rau
Dar de-am trai in veacuri separate
As cere sa ma nasc in veacul tau
Caci fara tine viata nu se poate
Si cand visez in noapte uneori
Ca te rapeste o straina zare
Iti jur pe toate sfintele ninsori
Pedeapsa ca aceasta nu-i mai mare

Iubita mea, candva, intr-adevar
Intr-un tarziu nelinistit de vara
Vom fi ca doua jumatati de mar
Uitate pe o banca intr-o gara
Si chiar de-ar fi sa vina cineva
Sa le lipeasca simplu inc-o data
Intregul mar din nou va lumina
Caci n-am trisat iubirea niciodata