Undeva cineva

Undeva, cineva
Ascuns în mintea mea,
Poate tu, poate ea
Sau nu voi afla
Gânduri care mă poartă spre ea.

E în tot ce simt sau ating,
Cuvinte care mint,
Prea mult timp risipim
Fără să știm,
Ne trezim
fără glas și vorbim.

E doar în mintea mea, mintea mea
O voce-mi spune asa, spune-așa:
E doar în mintea mea, mintea mea...

Și ma las purtat de vânt
Prea tare alergând,
Dac-ai știi drumul scurt
Spre drumul lung,
M-ai ghida înspre tine s-ajung.

Fără glas, fără ceas
Tot timpul a rămas,
Gândul meu e la ea în fiecare pas
E tot ce mi-a rămas
Și-un zâmbet fals.

Dar știu că nu, nu am să te șterg din mintea mea
Și poate-i mai frumos, mai bine așa,
Oricât de mult voi aștepta, tot voi aștepta
Totul se va termina, totul se va termina...

E doar în mintea mea, mintea mea
O voce-mi spune asa, spune-așa:
E doar în mintea mea, mintea mea...