Linistea Ce Rupe...

Asta-i liniștea ce rupe
Am început s-o iubesc neștiind ca distruge
Durerea se uită, niciodată nu trece
Lovesc tristețea cu zâmbește și nu vrea sa plece
Aprind o țigara și ma sting în amintiri
Viața era mai simplă când eram copil
Sufăr in tăcere că lumea vorbește prost
Nu știu cine sunt, nu știu cine am fost
Timpule, oprește-te, și răspunde-i sufletului
Al cui sunt eu când ma simt al nimănui?
Muzica pentru mine îi lumina cerului
În ochii ei am găsit întrarea iadului
Vreau sa fac ce vreau, dar încă simt o frica
Cât sa mai tac când demonii mine tipa?
Trec peste nopți cu nervii la pământ
Ma pierd în gânduri și doar un nume-n gând
Nu pot sa te uit, încă ești în lumea mea
Hai sa ne plimbam... prin mintea mea
Prea putina iubire, prea multe drame
Ieri te luam în brate, azi te-aș lua la palme
Sunt prea rece să-ți ascult vocea fa calda
Sărutul tău... Gust de ciocolata
Atingerea ta... O rana vindecată
Plecarea ta... Moarte curata
Moarte curata
Ma simt murdar
Nu m-am împăcat cu mine, sunt adversar
Oglinda murdara, suflet curat
Înflorește un vis după un zâmbet uscat
Fericirea nu știu cum arată
Scriu negru pe alb că viața nu-i colorata
Familia de lângă mine ii atât de distanță
Tre' să-mi chem moartea, e singura variantă
Luna, iar ți-am cântat, bună dimineața
Dacă moartea e mai tristă decât viața?
Aștept un răspuns... mai pun o întrebare
Durerea din suflet trece fără alinare?
E trist... Nimic nu poate sa m-amuze
Plâng o viață ca să mor cu zâmbetul pe buze
Eu sunt exact ceea ce tu nu găsești
Îți spun din toată inima ca nu te iubesc
M-ai lăsat cu lacrimi în ochi văzând c-ai multe fețe
Jumătatea mea, draga, tristețe.
Fericirea face prezenta și eu sunt absent
Aș fi prost să cred că fără iubire sunt incomplet
Pur și simplu nu mai vreau sa ma complic
Viața râde de toți, nu-i deloc comic
Sunt un pesimist... eman optimist
Eman fericire și eu rămân la fel de trist
Când urăsc viața mă înec în bautură
Mereu o urăsc... Sunt iubit de ură
Cine să mă-nțeleagă când nici eu nu mă-nțeleg?
Străbat amintiri și gânduri... încă merg.
Nu știu s-apreciez și asta nu-i de apreciat
Încă nu știu dacă eu sau ei au plecat
Îmi iau zilele-n iad când n-o sa mai rezist
Sfârșesc într-un apus... eu sunt poetul trist
Ne jucam cu jucării, astăzi cu sentimente
Ne jucam cu jucări, astăzi cu oameni
Ne jucam cu jucări, astăzi ne jucăm cu noi
Ne jucăm între noi...
Ne jucam cu jucări, astăzi cu sentimente
Ne jucam cu jucări, astăzi cu oameni
Ne jucam cu jucări, astăzi ne jucăm cu noi
Ne jucam între noi... Nu-i un joc, e un război.