Marionetă

Am stat atât de mult,
Nu mai am vreo veste,
Niciun amănunt,
Memoria-mi joacă feste,
Nu pot s-o ascult
Prin mii de palimpseste.
Dacă mă priveşti vei şti că
Am o poveste!

Ca un rob am încercat
Să fiu tot ce vrei tu să fiu,
Dar şansa mi-am ratat,
Se făcuse prea târziu
Şi m-am dizolvat
În marea de cenuşiu.
Nu mişc acum nici un deget, dragă,
Dar înăuntru sunt viu!

M-am săturat de-aceşti păpuşari,
Ai viselor noastre torţionari!
Atârnat ani de zile în zadar,
Acum e timpul să dispar...

Somnul e un chin,
Sătul să aştept să vină
Vreun agent divin
De după cortină,
Vasul mi-e prea plin,
Mă ridic cu forţe noi,
Poate că-ţi par ruginit puţin, dar
Mă duc la război!

Eu cred că asta-am mai făcut
Sau poate c-am visat cândva...
Revolta mea e doar atât:
Sfoara fără care n-aş mişca.

M-am săturat de-aceşti păpuşari,
Ai viselor noastre torţionari!
Atârnat ani de zile în zadar,
Acum e timpul să dispar,
Mai bine-ţi găseşti unul nou,
N-o să particip iar la show,
Nu mai vreau să joc un rol,
Să-ţi umpli nesătulul gol...