Iubirea

Iubirea-i un râu năvalnic,
Ce curge pe stradă
Oamenii se închid în case
Cu storurile trase
De frică să nu-i vadă,
Să-i ia, să-i ducă departe
Nu au de ce a se teme
Ei nu știu că le curge prin vene

Iubirea e un râu,
De vârtejuri e plin,
Uneori are gust de miere,
Alteori, de pelin

Iubirea-i un râu năvalnic,
Ce curge pe stradă
Oamenii se închid în case
De frică să nu se piardă
Fiindcă nimeni nu le-a spus,
Că nu e nimic de spus
Doar ieși în soare afara
Si lasă-te, lasă-te dus...

Lasă-te dus...
Ce ușor e de spus
Lasă-te dus...

Iubirea-i un râu năvalnic
Te poate inunda
Unii oameni o încearcă doar asa,
Cu degetul, le e frică de ea
Alții beau câte-o cană, atât cât le e sete
Cei mai curajoși se desfată
Beau pe îndelete, se-mbată.

Eu nu vreau să mai plec
Eu nu vreau doar setea să-mi potolesc
Vreau să mă înec
Vreau cât marea să iubesc
Așa că ia-mă, lasă-mă fără suflare
Decât să nu simt nimic,
Mai bine să simt că mă doare

Ia-mă, ia-mă cu tine,
Du-mă departe, departe de mine

O, ia-mă, ia-mă cu tine,
Du-mă departe, departe de mine, de mine, de mine

O, ia-mă, ia-mă cu tine,
Du-mă departe, departe de mine, de mine, de mine

Ia-ma, ia-ma cu tine,
Du-mă departe, departe de mine